Thursday 16 September 2010

ILEANA PINTILIE

Să scriu despre mesteceni ? de ce nu şi despre fagi, stejari sau brazi, copaci întâlniţi în drumurile mele pe la munte?
La început n-am înţeles tema cerută cu atâta ardoare, dar după un timp mi-am dat seama.
Nu, nu era vorba de un film de Tarkovski şi nici de Andrej Vajda, ci despre o lume a visului şi a copilăriei care pluteşte încă în amintirea Elisabethei Ochsenfeld.
 
Pentru ea mestecenii evocă acele tărâmuri de mult părăsite de părinţii ei, de întreaga familie, răzleţită prin lumea largă din cauza războiului şi a venirii sovieticilor în Basarabia. Fuga aceasta disperată din faţa ruşilor i-a făcut pe unii să se piardă de alţii, dând naştere unor poveşti incredibil de dramatice şi tensionate, demne de romanele de aventuri.
 
Apoi, legat de acest sentiment al unui pământ natal – pe care nu l-a cunoscut direct, ci doar l-a văzut „cu ochii larg închişi”, ascultând poveştile bunicii, ale mamei – a cunoscut nostalgia indusă de ceilalţi, a visat la această lume care era una interioară, subiectivă, în ultimă instanţă ireală.

Elisabeth a început să picteze mai târziu aceste păduri de mesteceni, decupaje infinite de ţesături vegetale, ca într-o friză decorativă. Alteori, a atras-o doar expresivitatea trunchiurile albe, reţinând pe ele lumina lăptoasă a toamnei. Oricum, aceste picturi exprimă o bucurie proaspătă la vederea colţurilor de verdeaţă. Dar nu este vorba doar de o stare în faţa naturii, ci de o melancolie acumulând întreaga nostalgie a unui trecut uitat, ascuns undeva în suflet.
 
A fost mereu înconjurată de femei – bunica, mama, mătuşi îndepărtate şi ciudate – toate strălucind printr-o frumuseţe interiorizată, prin singularitatea figurilor, dar şi a destinelor lor. Evenimentele regăsirilor, în această familie răzleţită, au fost trăite cu pasiunea adolescenţei, dovedind că există un destin, dincolo de toate întâmplările vieţii. Astfel, cu pasiunea unei aventuri şi-a descoperit tot atunci unchiul plecat peste mări şi revenit ca printr-o minune sau mătuşile de la Moscova. Fragmentele acestei biografii aparte, pe care şi-a asumat-o până la capăt, revin neîncetat metamorfozate în creaţia ei.
 
Imaginea acestor femei puternice din familie, pline de pasiune şi înfruntând destinul cu demnitate, a condus-o pe Elisabeth la descoperirea, în pandant, a personalităţii unor femei artiste, devenite emblematice prin suferinţa lor, prin destinul straniu şi prin forţa cu care au ştiut să depăşească momentele critice, transfigurându-le prin artă. Aceste portrete ale lui Camille Claudel, Anna Ahmatova, Marina Tvetaieva, Frida Kahlo, transformate în modele exemplare, se adaugă şi întăresc modele copilăriei, rămase tăinuite în amintirile de acasă, la care se îndreaptă mereu gândurile sale.
 
Timişoara, 30 septembrie 2009



ILEANA PINTILIE (Romania)


No comments:

Post a Comment