Iubire, spaimă de singuratate,
Zeitate ambigua
Ingropată până la brâu in pământ,
Nu-ţi cer nimic.
Pentru mine se desprind toate frunzele
Şi păsările de mine se apropie
Plecând.
Pietrele se-mperechiaza sub ochii mei
Şi nasc;
Ce-aş mai putea să cer,
Neiertătoare stăpâna ?
Oricum pentru mine
Oasele serafice ale mestecenilor
Or sa rămâna.............................
No comments:
Post a Comment